Ocolul Silvic de regim Zetea sa , Email: ospliban@yahoo.com, Tel: +40266 241 192, sat. Zetea nr. 272
RO HU
 

Sit ROSCI0090 Harghita Mãdãraº

«« inapoi

Sit ROSCI0090 Harghita Mãdãraº

 

Denumirea proiectului :

Elaborarea unui plan de management integrat pentru situl de importanþã comunitarã Harghita-Mãdãraº ROSCI0090 ºi rezervaþia Lacul Dracului.

  Beneficiar : Ocolul Silvic Particular Liban- Zetea

Proiectul va fi implementat în:

  •  Regiunea: Centru
  •  Judeþul: Harghita

Localizarea proiectului:

Aria protejatã este localizatã. Situl de importanþã comunitarã Harghita-Mãdãraº (cod ROSCI0090) este în raza în judeþul Harghita, regiunea 7 Centru.  Se întinde pe teritoriul comunelor Cãpâlniþa (20%), Cârþa (2%), Dãneºti (34%), Mãdãraº (46%), Racu (15%),  Suseni (6%), Vlãhiþa (11%), Zetea (17%). Acest sit include ºi rezervaþia naturalã de interes naþional nr. 2.493. Lacul Dracului desemnatã conform Hotãrârii Consiliului Judeþean Harghita nr. 162/2005, ºi conform legii nr. 5/2000. Aceasta ocupã20 haºi se aflã în raza comunei Cârþa. Este în curs de omologare aria protejatã de interes naþional Szokolap, habitat de tipul tinov activ.

Suprafaþa (ha)

Situl Harghita-Mãdãraº (cod ROSCI0090)                        13.373 ha

Rezervaþia Lacul Dracului                                                  20 ha

Total                                                                                    13.373 ha

Din suprafaþa sitului,  89 %  este fond forestier, 9 %  sunt pãºuni montane ºi subalpine iar restul de 2%  reprezintã fâneþe private.

Specii:

Mamifere: Canis lupus- Lup- Farkas;

Ursus arctos-Urs- Medve;

Amfibieni: Bombina variegata-Broascã cu burta galbenã - Sarga hasu unka;

Triturus montandoni –Carpatica newt - Kárpáti gõte;

Nevertebrate: Leptidae morsei- Ngy mustárlepke

Plante: Campanula serrata – Clopoþel- Fûrészes harangvirág;

Ligularia sibirica – Szibériai hamuvirág

Meesia longiseta –

FLORA

Campanula serrata-clopoþel. Endemism carpatic, perenã frecvent în etajul subalpin. Florile sunt de formã clopoþel de culoare violetã, înfloresc în iulie-septembrie.

Ligularia sibirica –  face parte din familia Asteraceae, ordinul Asterales, relict glacial.  Este o plantã perenã de 80-150 cm. Frunzele de bazã sunt ovale de regulã cu marginea adânc dinþatã. Frunzele de pe tulpinã au formã de viorã, fãrã peþiol ºi îmbrãþiºeazã cu baza tulpina.Florile sunt de culoare galbenã.

Meesia longiseta – face parte din familia Meesiaceae, ordinul Splachnales. Este o plantã tipicã a florei de tinoave ºi turbãrii cu vegetaþie forestierã.

Este foarte rãspânditã în partea nord – vesticã oceanicã a Canadei ºi SUA. În România este prezentã numai în habitatele ocrotite din zonele de munte, preferã clima cu precipitaþii abundente ºi temperaturi mai scãzute. Este un muschi de 15 –20 cmcu frunze scurte ºi corpul de frctificaþie pe un peþiol lung de 20 –25 cm. Este o specie periclitatã datoritã pãºunatului abuziv.

NEVERTEBRATE

Leptidea morsei – Fluture dificil de separat de speciile înrudite, din aceastã cauzã nu se cunoaºte cu exactitate rãspândirea acesteia. Fluture de zi, zborã primãvara ºi vara în douã generaþii, la marginea cvercetelor sau în luminiºurile mai umede. Este periclitat de alterarea microclimatului specific, dar mai ales de modificarea regimului hidrologic al habitatului.

AMFIBIENI ªI REPTILE

Bombina variegata- buhai de baltã cu burta galbenã. Este o broascã fãrã coadã, cu corpul aplatizat, capul mare, spate cafeniu pãmântiu. Trãieºte de preferinþã în ape stãtãtoare, apare la mal dimineaþa ºi cãtre searã. În noiembrie adulþii se ascund în nãmol sau în sol pentru iernare.

Triturus alpestris-Este rãspândit în Europa. În perioada de împerechiere masculii au coloraþii albastre, iar pe abdomen este o bandã albastru. Femelele pe spate sunt gri-marou ºi pete slab evidenþiat. Masculi de9 cm, femelele12 cm.Împerechierea în apã rece, dar regulã trãiesc pe sol.

Mamifere:

Canis lupus- Lupul (Canis lupus L) este un animal carnivor de talie mijlocie-mare având greutatea medie de aproape 40 de kg. (maxima de79 kg.). Trãieºte în aºa-numite haite sau haiticuri care sunt constituite din 4-5 indivizi dar uneori ºi 7-8 sau mai mulþi din nevoia de a captura animale mari cum sunt cerbii, ºi care constituie hrana lor de bazã pe timpul sezonului rece. Lupii au un rol important în pãdure, realizând o selecþie naturalã, eliminând exemplarele bolnave, slabe ºi în general neadaptate la condiþiile ambientale. Reprezintã o prezenþã beneficã în ecosistem asigurând menþinerea vigorii populaþiilor de faunã din speciile pradã.

 

 

Ursus arctos- Ursul brun (Ursus arctos L) este cel mai mare mamifer din fauna europeanã terestrã cu greutatea medie250 kg (maxima481 kg). Este un animal omnivor, deºi uneori poate deveni carnivore ceea ce poate avea un impact negativ asupra celorlalte specii coabitante, mai ales când densitatea populaþiei lui depãºeºte anumite valori. Habitatul natural al ursului brun îl constituie zona montanã ºi uneori premontanã situatã la interferenþa pãdurilor de fag cu cele de molid, unde acesta gãseºte adãpost, liniºte ºi hranã constituitã din fructe de pãdure dar ºi seminþe forestiere de fag, scoruº sau stejar.

Amfibieni:

Bombina variegata- Buhaiul de baltã cu burta galbenã trãieºte de preferinþã în ape stãtãtoare, bãlþi mici, tinoave de la altitudini mai mici din situl Harghita Mãdãraº, ierneazã ascuns în nãmol sau se îngroapã în turbã. Este o specie rezistentã ºi longevivã, secreþia toxicã a glandelor dorsale îl protejeazã foarte bine de prãdãtori. Poate realiza aglomerãri de indivizi în bãlþile mici. Este o specie cu activitate atât diurnã cât ºi nocturnã, preponderent acvaticã, euritropã, este sociabilã, indivizii de diferite vârstã convieþuiesc paºnic. Masculii se deosebesc de femele printr-o formã mai zveltã a corpului.

Triturus montandoni –Tritonul carpatic este o specie montanã, nepretenþioasã pentru reproducere la calitatea apei, dar puþin rezistentã la cãldurã. Hiberneazã pe uscat, deseori împreunã cu Triturus vulgaris, cu care se hibrideazã frecvent, forma hibridã are caracter intermediar între cele douã specii, ceea ce le face greu de deosebit. Hibrizii au pete pe guºã sau pe abdomen, iar corpul este mai zvelt. Are un areal relativ limitat, frecvent între 500-1500 m. Foloseºte orice ochi de apã stãtãtoare reproducere, de la ºanþuri de drumuri pânã la lacuri.

Nevertebrate:

Leptidae morsei- Fluturele de mustar are habitat în pajiºti de munte, în pãduri ºi în margini de pãdure. Este greu de deosebit de Leptidae sinapis, totuºi Leptidae morsei este mai mare, zborul este în perioada mijlocie aprilie- mai ºi al doilea zbor în iunie- iulie.

Plante:

Campanula serrata – Clopoþelul, specie ameninþatã în Europa, este endemic carpatic. Înfloreºte în a doua parte a verii. În situl Harghita Mãdãraº se poate întâlni destul de frecvent în a doua parte a verii, în habitatele însorite, marginile de plantaþii, goluri de munte.

Tipurile de habitate:

Turbãri cu vegetaþie forestierã

Turbãrii active

Pãduri acidofile de Picea abies

Peºteri în care accesul publicului este interzis

Tufãriºuri alpine ºi boreale

Comunitãþi de lizierã cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, pânã la cel montan ºi alpin.

Situl Harghita Mãdãraº se întinde pe partea nordicã-centralã, altitudinal zona cea înaltã al lanþului Munþii Harghita direcþionat nord-sud ºi cuprinde  în proporþie de 89  % fondul forestier aºezat pe versanþii estice ºi vestice, cuprinse între coordonatele geografice latitudinale 46°28'37"  ºi longitudinale 25°34'9". Altitudinea medie al sitului este de1310 mcu punctul maxim Vârf Harghita Mãdãraº1805 m, fiind încadrat în regiunea biogeograficã alpinã.

Rezervaþia Lacul Dracului se aflã în zona extremisul nordic al sitului, este înconjurat de fond forestier dinspre sud ºi vest, respectiv de pãºune dinspre nord ºi est. Este în curs de omologare ca rezervaþie de importanþã naþionalã, denumit Szökõ Sáté, situat în apropierea vîrfului Mãdãraº.