Sumar management actualizat O.S. de Regim Zetea S.A.

Sumar management

            1. Obiectivele de management

            Obiectivele de management al suprafeţelor aflate în gestiune constau în gestionarea durabilă pe termen lung a pădurilor, în conformitate cu prevederile regimului silvic, pentru îndeplinirea cerinţelor sociale, economice şi ecologice ce se exprimă prin natura produselor, respectiv prin serviciile de protecţie ori sociale ale pădurii.

Având în vedere faptul că „strategia de punere în valoare economică, socială şi ecologică este un atribut al statului”, în conformitate cu Legea 141/1999, rezultă că şi pădurile aflate în proprietăţi private urmează să fie administrate şi gospodărite într-un sistem unitar, vizând valorificarea continuă în folosul generaţiilor actuale şi viitoare, a funcţiilor ecologice şi social-economice. Cu alte cuvinte, cerinţele deţinătorului urmează să fie corelate şi cu necesitatea de a se realiza gospodărirea durabilă a pădurilor.

            Principalele cerinţe ale deţinătorilor acestei păduri sunt de natură economică astfel încât, pentru satisfacerea acestora, pădurile care fac obiectul amenajamentelor urmează să asigure producerea de masă lemnoasă şi eventual alte produse specifice pădurii.

De aceea, amenajamentele actuale trebuie să prevadă şi măsuri cu caracter ecologic care să asigure protecţia obiectivelor mai sus menţionate, dar şi a arboretelor din zona limitrofă a drumurilor de importanţă turistice, a arboretelor situate pe terenuri cu pantă mare, cu risc ridicat de eroziune şi a arboretelor destinate ocrotirii speciilor de importanţă comunitară din reţeaua Natura 2000, repectiv menţinerea biodiversităţii şi a valorilor naturale şi culturale ale zonei.

            2. Descrierea zonei gestionate

            Din punct de vedere fizico-geografic (după clasificarea din „Geografia României” volumul I din 1983), pădurea este situată în Unitatea carpato-transilvană (I); Carpaţii Orientali (A); grupa centrală (2); munţii vulcanici Călimani - Gurghiu - Harghita (H).

Pădurile sunt situate, în cea mai mare parte, în bazinul Târnava Mare şi al unor afluenţi ai acestuia.

            2.1. Mărimea fondului forestier

Suprafaţa administrată de Ocolul Silvic de Regim Zetea S.A. supusă certificării este de 24266,8 hectare.

            3. Descrierea fizică a suprafeţelor de management

            3.1. Condiţii geologice şi geomorfologice

            Din punct de vedere geologic, edaficul structural al lanţului vulcanic în care se află fondul forestier este rezultatul unei intense activităţi eruptive desfăşurată la sfârşitului neogenului şi începutul cuaternarului. Rocile principale identificate în substratul geologic sunt: roci eruptive, şisturi cristaline, granodiorite, calcare, fliş grezos şi andezite.

Zona în care sunt situate pădurile face parte din regiunea geomorfologică a Carpaţilor Orientali, grupa munţilor vulcanici de nord-est Călimani-Gurghiu-Harghita.

            Faptul că majoritatea pădurilor vegetează între altitudinea de 540 - 1650 m, între aceste limite condiţiile climatice sunt mai favorabile şi chiar foarte favorabile, având în vedere productivitatea superioară pe care o realizează arboretele.

            Unitatea geomorfologică predominată este versantul, cu configuraţia ondulată, mai rar frământă şi cu următoarele categorii de înclinare:

Condiţiile de înclinare sunt apreciate ca bune şi foarte bune, vegetaţia se poate înrădăcina uşor.
            Expozitia generală a pădurilor este S - V.

Per ansamblu se evidenţiază următoarele categorii de expoziţii:

            Expoziţia este un element foarte important. Este de remarcat faptul că 84% din teritoriu beneficiază de expoziţie însorită şi parţial însorită, iar 16% umbrită.

            3.2. Condiţii climatice

Prin poziţia geografică, teritoriul studiat se încadrează în clima temperată, iar regional se situează în climatul temperat continental. După W. Köppen, regiunea se încadrează în provincia climatică Df (climă boreală), cu ierni friguroase şi umede, cu temperatura celei mai reci luni de -5,9°C (ianuarie) şi temperatura medie a celei mai calde luni de peste 16,1°C (iulie), cu precipitaţii suficiente tot anul.

Variaţiile valorilor medii ale temperaturii aerului în cursul anului, cu amplitudinea anuală de 22,0°C (staţia meteorologică Gheorgheni), împrimă teritoriului un caracter continental.

            Valoarea medie a precipitaţiilor este între 800 - 1000 mm anual.

Direcţia predominantă a vânturilor este cea din sectoarele N-V şi V, pot apare destul de frecvent, în special primăvara dar şi toamna. Indicele cel mai ridicat se înregistrează vara (iunie-august). Viteza medie anuală a vânturilor este de 7 - 8 m/s.

            3.3. Condiții hidrologice

Intensiatea reţelei hidrografice are o valoare de 0,65 km/km².

Reţeaua hidrografică este destul de bine reprezentată, pâraiele au debit permanent, variabil însă de la un anotimp la altul, îndeosebi primăvara şi toamna. Suprafaţa gestionată este fragmentată în mai multe bazinete, destul de favorabile concentrării rapide a scurgerilor în reţeaua hidrografică.

Fenomenele de înmlăştinare sunt destul de rare şi apar doar pe suprafeţe mici, astfel că nu constituie un factor limitativ. Regimul hidrologic preponderent din precipitaţii este de tip percolativ (pânza freatică neinfluenţând decât în puţine cazuri vegetaţia forestieră) cu alimentare pluvială şi pluvionivală.

3.4. Condiţii edafice

Solurile din unitatea de bază sunt carecteristice regiunii muntoase în care s-au format, având particularităţi datorită în primul rând reliefului acestei regiuni, rocilor, apoi climatului şi vegetaţiei caracteristice.

Tipurile şi subtipurile de sol identificate sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Solurile cele mai întâlnite în cadrul unitatii de bază sunt cambisolul brun eumezobazic şi brun acid având subtipurile tipic, litic si gleizat. În total cambisolurile sunt în proportie de 91%, iar argiluvisolurile şi spodosolurile cuprind numai 9 %.

            3.5. Tipuri de staţiune

Tipurile de staţiune identificate în aceste păduri aparţin la două etaje fitoclimatice şi anume:
            - etajul montan de molidisuri (FM3) ........ .......................17 %

            - etajul montan de amestecuri (FM2) .............................61 %

-          etajul făgetelor şi gorunetelor de deal (FD3).............. 6%

-          etajul montan-premontan de făgete (FD4 + FM1).....16%

În privinţa bonităţii staţiunilor situaţia se prezintă în felul următor:

            - staţiuni de bonitate superioară ......... 24 %;

            - staţiuni de bonitate mijlocie ............ ..72 %;

            - staţiuni de bonitate inferioară ........... 4 %;

            3.6. Caracteristicile suprafeţei gestionate

            3.6.1. Formaţii forestiere şi tipuri de pădure

Amestecuri de molid-brad-fag (FM2) - Specia edificatoare este fagul, care se asociază în cele mai variate proporţii, fie numai cu bradul sau cu molidul, fie cu ambele specii. Stratul de arbuşti lipseşte sau este foarte slab dezvoltat, fiind format din alun, soc roşu, soc comun, caprifoi. Stratul ierbos cuprinde specii ale florei de mull, cum ar fi Salvia glutinosa, Cardamine glanduligera, Pulmonaria rubra, Allium ursinum, Rubus hirtus, Festuca altissima, Luzula luzuloides, Vaccinium ssp.

          Producţia de biomasă este de cca. 9t/an/ha.

            Molidişuri pure (FM3) - aceste păduri au o structură relativ simplă, fiind formate aproape exclusiv din molid, asociat rar cu exemplare de scoruş, mesteacăn, paltin de munte, ulm de munte, uneori brad sau fag. Arbuştii lipsesc sau sunt reprezentaţi prin rare exemplare de caprifoi, cununiţă, coacăz. Stratul ierbos este de regulă slab dezvoltat, cu puţine plante superioare: Oxalis acetosella, Soldanella hungarica, Hieracium transilvanicum, Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-idaea. În multe molidişuri se întâlnesc muşchi, formând o pătură mai mult sau mai puţin continuă, alcătuit din Hylocomium, Rhytidiadelphus, Dicranum. Producţia de biomasă variază între 3-6 t/an/ha, în funcţie de troficitatea solului şi termicitatea biotipurilor. Din aceasta, 2-5 t/an/ha reprezintă acumularea de lemn.

            3.6.2. Calitatea arboretelor şi starea de vegetaţie

În conformitate cu prevederile în vigoare, acţiunea de igienizare şi curăţire a pădurilor se organizează şi se desfăşoară astfel încât să se asigure permanent o stare fito-sanitară corespunzătoare.
Se impune ca o sarcină permanentă obligatorie organizarea şi scoaterea a tuturor materialelor lemnoase ce ar putea influenţa negativ starea fitosanitară a pădurii.

            3.6.3. Compoziţia pădurii

Arboretul, ca etaj al arborilor, dă notă predominantă în caracteristica pădurii ca biosistem şi reprezintă obiectivul principal în conducerea pădurilor.

            Formaţia forestieră cea mai răspândită o constituie amestecurile de răşinoase (în principal molid) cu fag, după care o pondere mai mică o reprezintă molidişurile pure, într-o proporţie şi mai mică se mai remarcă şi existenţa făgetelor şi gorunetelor.

În ceea ce priveşte compoziţia arboretelor, repartiţia se prezintă astfel:

47Mo38Fa4Br3Go1Dr5Dt2Dm,  52Răş48Foi.

            3.6.4. Structura pe clase de vârsta

Structura claselor de vârsta:

            3.7. Bazele de amenajare a pădurilor

            3.7.1. Regimul

            Ţinând seama de obiectivele ecomomice fixate, de starea şi structura actuală, pentru arboretele se menţine regimul codru, care asigură regenerarea pădurilor, atât pe cale naturală (sămânţă), cât şi pe cale artificială (împăduriri propriu-zise), având în vedere specia majoritară şi condiţiile staţionale existente.

            3.7.2. Tratament

            În funcţie de formaţiunile existente şi de tipul funcţional se pot stabili următoarele tratamente pentru arboretele de producţie:

            - tăieri progresive în amestecurile de molid şi fag, unde perioada de regenerare are o durată de 20-30 de ani;

            - tăieri rase în parchete mici şi tăieri rase în benzi alterne în cazul molidişurilor;

            - tăieri de conservare şi tăieri de igienă care se practică în arboretele de protecţie.

            3.7.3. Exploatabilitate

            S-a adoptat exploatabilitatea tehnică pentru arboretele de producţie, aceasta asigurând realizarea sortimentelor lemnoase de dimensiuni mari.

            Vârsta exploatabilităţii tehnice se realizează în jur de 108 ani.

            Pentru arboretele din grupa I s-a adoptat exploatabilitatea de protecţie care corespunde cu momentul în care efectele de protecţie încep să scadă.

            3.7.4. Cicluri de producţie

            Ciclurile de producţie se stabilesc numai pentru arborete cu funcţii de producţie luându-se în considerare:

            - formaţiile şi speciile forestiere care alcătuiesc pădurea;

            - media vârstei exploatabilităţii tehnice;

            - productivitatea şi starea actuală a amestecurilor;

            - funcţiile social-economice stabilite.

Faţă de cele mai sus arătate s-a stabilit un ciclu de 110 ani considerat corespunzător, atât sub aspect economic, cât şi ecologic.

            3.7.5 Posibilitatea pădurii

            Toate suprafeţele din gestiune au amenajamente în vigoare, iar după aceste amenajamente proprietarii de păduri la nivelul Ocolului Silvic de Regim Zetea S.A. au o indice de recoltare la produse principale de cca. 3,2 mc/an/ha, respectiv o indice de recoltare la produse secundare de cca. 1,2 mc/an/ha.

            4. Descrierea zonelor excluse de la tăieri

            Corespunzător obiectivelor social-economice şi ecologice amintite mai sus, se stabilesc funcţiile arboretelor care fac parte din suprafaţa gestionată în conformitate cu prevederile normelor tehnice în vigoare.

            Arboretele din suprafaţa gestionată în mare parte au următoarele tipuri de categorie funcţională:

            a.) Păduri cu funcţii speciale de protecţie situate în staţiuni cu condiţii grele sub raport ecologic, precum şi arboretele în care nu este posibilă sau admisă recoltarea de masă lemnoasă, impunându-se numai lucrări speciale de conservare (TII) - cca. 4% din suprafaţa totală gestionată supusă certificării forestiere,

            b.) Păduri cu funcţii speciale de protecţie pentru care sunt admise, pe lângă grădinărit si cvasigrădinărit şi alte tratamente cu impunerea unor restricţii speciale de aplicare (TIV),

            c.) Păduri cu funcţii de producţie şi protecţie în care se poate aplica întreaga gamă de lucrări silvotehnice (TVI).

Pentru realizarea obiectivelor stabilite este necesar ca arboretelor să li se aplice măsuri de gospodărire adecvate. În acest scop s-au constituit două unităţi gospodărire şi anume:

-          S.U.P. „A” – Codru regulat – sortimente obişnuite (lemn pentru cherestea şi construcţii);

-          S.U.P. „M” – Conservare deosebită (ţeluri de conservare).

Harta pădurilor din categoria ariilor protejate excluse de la tăieri comerciale reprezentând 5% din suprafaţa certificată

..........................................................

Harta pădurilor cu obiectiv prioritar de conservare a biodiversităţii reprezentând 10% din suprafaţa certificată

.....................................................................

            Majoritatea arboretelor fac parte din grupa I funcţională (păduri cu funcţii speciale de protecţie – 67%), dar prin amenajamentele silvice realizate s-a acordat o atenţie şi includerii arboretelor şi în grupa II funcţională (păduri cu funcţii de producţie şi protecţie – 33%).

            5. Inventarul resurselor lemnoase pe care se bazează planificarea

            Pe suprafeţe gestionate se pot regăsi arborete pure (în cea mai mare pondere de molid) sau arborete de molid în amestec (cu fag, brad, paltin de munte, etc.).

În funcţie de compoziţia arboretului variază şi cantitatea de masă lemnoasă ce se acumulează pe o anumită suprafaţă.

            Având în vedere condiţiile staţionale, vârsta medie a speciilor, clasa de producţie medie, etc. se pot defini următoarele cantităţi medii de masă lemnoasă la hectar pe specii:

            - molid: 138 mc/ha,

            - fag: 86 mc/ha,

            - brad: 19 mc/ha,

            - gorun: 28 mc/ha,

6. Descrierea utilizării terenului şi statutul proprietăţii

Din cele prezentate mai sus reiese că peste 99% din suprafaţa fondului forestier este ocupată de pădure. În acest context se poate vorbi de o utilizare eficientă a fondului forestier.

Ceea ce privește statutul proprietăţii, suprafeţele aparţin proprietarilor privaţi persoane juridice, forme asociative, unităţi administrativ teritoriale, unităţi de cult şi de învăţământ.

            7. Descrierea modului de folosinţă a terenurilor învecinate

Suprafeţele învecinate a pădurilor care sunt în gestiune au următoarele categorii de folosinţă:
            - terenuri acoperite cu pădure;

            - păşuni împădurite sau păşuni fără arbori;

            - fâneţe şi alte terenuri agricole.

            8. Recomandările şi procedeele de management

Gospodărirea în arborete în mod responsabil se va face prin executarea operaţiunilor silviculturale, tăierilor de igienă şi aplicarea tratamentelor prevăzute în mod corespunzător. Scopul principal al lucrărilor de gospodărire este cel al menţinerii capacităţii funcţionale a arboretelor respective.

Lucrările silviculturale cuprind o gamă largă de lucrări, de la crearea unor nuclee valoroase de regenerare cu specii de valoare, prin întreţinerea şi conducerea arboretelor nou create, respectiv extragerea arborilor afectaţi de factori biotici sau abiotici, până la aplicarea tratamentelor prin care se extrage arboretul matur, toate sunt indispensabile de aplicat în timp şi în mod corespunzător pentru o gestionare durabilă a pădurilor pe termen lung.

Pentru a se realiza stabilitatea arboretelor şi condiţii cât mai bune în raport cu ţelurile urmărite trebuie adoptată soluţia optimă în raport cu fazele de dezvoltare a arboretelor.

Condiţiile naturale din unitate şi cerinţele social-economice impun ca arboretele să fie conduse către structuri diversificate, relativ echiene şi relativ pluriene, cât mai apropiate de cele naturale, capabile să îndeplinească funcţii multiple de protecţie şi producţie.

            9. Cota de recoltare pe specii

            Arboretele din care urmează a se recolta masă lemnoasă în primii 10 ani sunt reprezentate de molidişuri pure (22%), amestecuri de fag cu răşinoase (28%), de molideto-făgete (13%), molideto-brădete (4%), făgete pure montane (29%), goruneto-făgete (2%) şi goruneto pure (2%). Recoltarea posibilităţii se va face prin tăieri progresive, tăieri de conservare respectiv prin tăieri rase pe parchete mici sau în benzi alăturate.

Cotele de recoltare de produse totale pe specii (mai reprezentative) pe an în raport cu suprafaţa de parcurs sunt următoarele:

- molid: cca. 7,5 mc/an/ha,

- fag: cca. 4,1 mc/an/ha,

- brad: sub 1 mc/an/ha,

- gorun: sub 1 mc/an/ha.

            10. Procedee de monitorizare a creşterii

            Acumularea de biomasă a pădurii este foarte tare influenţată de condiţiile staţionale, de factorii meteo şi nu în ultimul rând de stadiul de dezvoltare a arboreteului.  Având în vedere aceşti factori, pe terenurile gestionate de către Ocolul Silvic de Regim Zetea S.A. s-au stabilit următorii indici de creştere indicatoare, care sunt redaţi mai jos pentru speciile mai reprezentative:

            - molid: 3,5 mc/an/ha,

            - fag: 2,9 mc/an/ha,

            - brad: 2,5 mc/an/ha,

            - DR: 3,4 mc/an/ha,

            - Dt: 3,7 mc/an/ha,

            - Dm 2,9 mc/an/ha.

            11. Măsuri de protecţie a mediului

            Pe suprafeţele aflate în gestiune, măsurile de protecţie a mediului se stabilesc pe de o parte în raport cu categoria funcţională a pădurii sau de tipul activităţii ce se desfăşoară pe terenul respectiv.

            Având in vedere faptul că o parte a terenurilor din gestiune sunt incluse in reţeaua Natura 2000 sau în alte tipuri de arii protejate, acest lucru implică o serie de reglementări  ce trebuie pus în practică în scopul protecţiei mediului (staţiunii, anumite specii, etc.).

Ceea ce priveşte protecţia mediului în urma diferitelor activităţi desfăşurate pe teren se pot aminti următoarele:

            - pe parcursul proceselor de exploatare material lemnos se aplică pentru protejarea arborilor rămaşi pe picior manşonarea respectiv pentru protejarea traseului de scos apropiat se utilizează mărginirea cu prăjini.

            - pe parcursul efectuării operaţiunilor silviculturale (împăduriri, descopleşiri, degajări, curăţiri, etc.) se iau in vedere următoarele: depozitarea corespunzătoare a lubrifianţilor, menţinerea curăţeniei pe şantierul de lucru, etc.

            12. Hărţi cu resursele forestiere şi ariile protejate

ŞEF OCOL

ing. ANDRÁS RÓBERT